Capri al tramonto, di Adele Libero
Dint’’a st’aria soffusa e cilestrina
se cocca Capri, l’isola bambina,
tutt’atturno s’è già ammantata ‘e mare
e dint’’all’uocchie sulo ‘nu culore.
…
Pe’ tutte ‘e strate correne ‘e criature,
rire Capri a sti passetti insicure,
vere ‘e mane ca tenene ati mmane,
e chiagne ‘e chiante ‘e chi parte dimane.
…
E’ n’isola ca parla a’ ‘e furastiere
e ll’offre sciure, zeppole e pastiere.
E allora quanno fernesce ‘a vacanza
a ggente ampresso sente ‘a luntananza.